Originea pungilor de ceai

Comercializatorul de ceai din New York, Thomas Sullivan, trimite deseori probe de ceai către clienții potențiali. Pentru a reduce costurile, s-a gândit la o modalitate de a pune puțin ceai liber în mai multe pungi de mătase. În acel moment, după ce au primit pungile de mătase, unii clienți care nu beau ceai la acea vreme aruncau de multe ori aceste pungi de mătase în apa clocotită, deoarece nu știau procesul de preparare a ceaiului. Treptat, oamenii au descoperit că ceaiul ambalat în acest mod era convenabil și ușor de utilizat, și au format treptat obiceiul de a înfășura ceaiul în pungi mici. Cineva i-a sugerat că punga de mătase este prea densă, așa că a trecut la tifon de bumbac și a început vânzările comerciale formale. În 1903, Sullivan a solicitat un brevet pentru pungile de ceai. Până în 1920, pungile de ceai au fost utilizate pe scară largă în industria restaurantelor americane.